Război

 

E beată pădurea, cu crengile luptă,

Orbită, sălbatică, cioturi aruncă,

Tufele urlă la liniștea suptă

Și râul se-nfioară în zbaterea cruntă.

'Și-ncearcă puterile vântul și văile,

În aerul dens coboară văpăile,

Se-ncurcă potecile, rup stâncile căile,

Inima-n codru-ntețește bătăile.

Albastrul cel crud, din ceruri ne minte,

Ce mintea cuprinde e vraja ce simte,

Se leagă la cap cu mii de cuvinte,

Copacii se-njură, vor doar să se-alinte...

N-au loc printre ceilalți, ori unu-i mai falnic,

Nicicând mai jucat război mai năvalnic,

I-ațâță la vârfuri un spirit zburdalnic,

Se smulg din pământ cu muget amarnic.

Furtuna-i obligă, ori brusc vor dreptate?

La loc fiecare, cuvine-se toate,

Adânci rădăcini, însă ce libertate?

Intenții iconice-n umbre-ncrustate.

Se scutură codrul de vise deșarte,

Coroane și trunchiuri smucind parte-n parte,

O soartă aleasă râvnesc pân' la moarte,

Și umbra și-alungă s-ajungă departe.

Se-ncaieră crâncen pădurea vrăjită, 

Sângele-și varsă și-l bea, pângărită, 

Își mătură zeii sub prispa ursită, 

În scoarțe cioplește, o fi plictisită?