Sub vânt de Lună plină , Mai albă ca fantoma Crăciunului trecut, Nătângă, latră vulpea, Iar bufnița suspină , În codrul de demult. În vale, râul vuie, Și-n pietre se anină, Sclipind vânjos și surd, Cascade-atârnă-n cuie Și astre reci coboară Din nouri pe pământ. S-au uns cu mir copacii, Și gângurind din umbră , Cărările pitesc ; Prin neguri pușcă dracii, Sub stâncă lupii umblă , Nălucile domnesc. În cercuri se revarsă Din Lună, curcubee, În gând, prin ochii vii, Și cânt la lighioane, Iubind, ca Sfânta Vineri, Si monștrii ei copii. Se joacă între ele Văzute - Nevăzute, Mimând Nimicul mut; Si maiestuoase stele Apar, ca să aducă Nimicului tribut. Spre taine glorioase Se-avântă iarba rară, Din gândul cel profan, Ca visele frumoase, Se face că preface Un gând mai năzdrăvan. Și gândul când se coace, O umbră nouă naște Din cel Nimic gândit , Să țină locul li...
Comments
Post a Comment